marți, 6 iulie 2010

Barbatii de esenta tare si eu


Au trecut mai bine de 3 saptamani de la petrecerea Stejar Strong organizata pe stadionul de rugby Arcul de Triumf si abia acum am binevoit sa scriu ceva despre eveniment. Si o sa zic foarte pe scurt flow-ul zilei: finala IRB Nations Cup, meci Romania - Italia A (primul meu meci de rugby), a castigat Romania, am luat locul II, a urmat petrecerea, 6 echipe, nenumarati rugby-isti, bere Stejar, Les Elephants Bizzares, bloggeri, lume multa si poza.

luni, 14 iunie 2010

Nu stiu, dar invat

Acum ca am terminat sesiunea, am suficient timp liber sa ma ocup mai mult de mine, de ceea ce imi place. Prin urmare, mi-am analizat lipsurile si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa citesc mai mult despre cum sa scriu. Adica sa invat. Asa ca astept sfaturi, recomandari despre cum pot eu sa imi perfectionez scrisul, sa il fac mai cursiv si sa nu ma mai pierd in cuvinte atunci cand am prea multe de spus.
Primul pas l-am facut. La recomandarea lui Bogdan, am recitit Hemingway, cu alti ochi decat prima data cand am dat cu nasul de colectia lui de nuvele si povestiri. Incerc sa renunt la propozitiile kilometrice si la epitete inutile, dar am descoperit ca e greu sa scrii simplu. Fara fraze intortocheate, fara propozitii incidente. Trebuie sa fie ordine perfecta in cap, ca sa poti face asta. Eu sunt in procesul de curatenie.
Alte cunostiinte care imi lipsesc sunt cele de online. Am mai zis ca eu si tehnologia nu suntem asa buni prieteni, dar eu tot incerc. Prin urmare, dupa ce m-am rugat luni de zile de prieteni sa ma ajute cu blogul, sa ii dau o fata mai atragatoare, m-am descurcat singura via Google.
Cu toate astea, prietenul Dragos de la Republika, a vazut cat sunt de pierduta si s-a oferit sa ma mediteze la mediul online. Am promis ca fac o lista cu toate intrebarile si le parcurgem incet.
Asadar, la inceput de vacanta eu ma pun pe invatat...si o sa-mi placa.

P.S. In timp ce scriam asta, Dragos imi povestea ca el a scris azi despre sfecla. Cand nu face lucruri interactive, da sfaturi pe un site pentru slabit. Dupa o portie copioasa de ras, am realizat ca de fapt, discutia noastra se lega cu ceea ce scriam eu. In fiecare zi inveti ceva nou. Dragos a invatat azi despre efectele benefice ale sfeclei rosii pentru organism. :)

Cum i-am spus adio lui Johnny "The Stupid One" Claw

Nu imi asum credite pentru titlu, l-am preluat de la alxunder. E titlul invitatiei pe care am primit-o via Facebook la petrecerea de adio a prietenului Jon care paraseste tara pentru urmatoarele 4 luni. Ne paraseste pentru meleagurile americane, si promite ca se va intoarce. Noi totusi credem ca o data ce va respira aerul new-yorkez va uita de aceasta tara minunata.
Asadar, cu invidie si durere in suflet, sambata la pranz ne-am strans a la maison du China pentru petrecere. S-a incercat pe cat posibil sa se respecte flow-ul evenimentului, prin urmare s-a inceput cu un joc de COD, care ma depaseste total si ma plictiseste groaznic si s-a continua cu un gratar facut de Jon personal, gratar care s-a incheiat cu o baie cu furtunul pentru toti participantii.
Dragi baieti, tin sa va anunt ca Ioana chiar isi dorea sa puneti furtul pe ea, dar pentru ca nu e demn pentru o femeie sa faca asta, a asteptat cuminte sa fie luata pe sus. Trebuie sa recunosc ca daca era un pic mai cald afara mi-as fi dorit si eu acelasi lucru. Asa ca data viitoare, mai cu tupeu.
A urmat meciul de fotbal SUA - Anglia, in timpul caruia am adormit, dar am inteles ca nu am pierdut nimic special, si apoi filmul "WatchMen", care a reusit sa ma tina treaza mai mult decat mi-as fi dorit, ceea ce nu poate insemna decat ca e un film foarte bun. Regret ca nu am reusit sa vad vestita reprezentatie a lui Jon a monedei sutite, din pacate acesta a dat un show particular doar pentru baieti.
Astazi la ora 2 si jumate Jon a decolat spre America. Probabil ca la ora asta e inca in avion intreband stewardesa "Da' mai facem mult?Ajungem si noi azi?". Prietenii si familia ii vor duce dorul si il asteapta la convorbiri nocturne pe skype.

duminică, 6 iunie 2010

Fashion's dirty little secret


Si uite asa am primit eu o idee pentru licenta via traceless fret.

duminică, 30 mai 2010

Sunt o norocoasa

Sunt foarte norocoasa. Asta e clar. Primesc semne in fiecare zi. Trecand peste faptul ca am primit intership-ul mult visat, ca se tot amana proiectele pe care nu am timp sa le termin si ca, in general, primesc cam tot ce imi doresc fara sa cer, ieri mi s-a dovedit inca o data ca pe cat de blonda sunt, pe atat sunt de norocoasa.
Faptul ca sunt imprastiata nu mai e un secret pentru nimeni, desi incerc din rasputeri sa ascund asta si fac liste peste liste pentru a ma organiza. Ieri insa, am hotarat sa profit de vremea frumoasa si mi-am scos prietena la o plimbare cu bicicleta prin Hersastrau. Ea sta la Aviatorilor(vis-a-vis de televiziune), eu stau la parcul Carol, distanta e mare asa ca am bagat furia albastra(a mea bicicleta) in portbagajul celeilalte furii albastre (a mea masina) si am plecat spre casa prietenei. Parchez in fata blocului, scot furia albstra din portbagaj, inchid portbagaul si las cheile acolo...pe portbagaj adica. Si plec. Masina era bineinteles deschisa, dar nu mai conta din moment ce cheile erau acolo. Nu stiu daca mai are rost sa mentionez ca actele de la masina le tin in parasolar, un obicei tare prost de care trebuie sa ma dezvat. Dupa 2 ore de pedalat prin parc ma intorc la masina. Pe drum incep sa caut cheile, nu le gasesc, ma panichez...bag viteza si cand ajung langa masina observ cheile acolo unde le lasasem, pe portbagaj.
Ori sunt eu incredibil de norocoasa, ori in zonele cu staif ale capitalei nu se fura, cert e ca nu trebuie sa imi mai cada pe mana lucruri d-astea pretioase, gen masini, nu stiu sa le port de grija.
In timp ce scriu asta mi-am amintit ca acum vreo 3-4 ani am fost la Berlin si mi-am uitat intr-un magazin geanta cu pasapoartele(al meu si a lui) si banii si cheile de la casa unde stateam acolo. Cand am realizat(el, nu eu) ca lipseste geanta am alergat spre magazin...si ce sa vezi? ma astepta acolo pe raft unde o lasasem.
Si acum imi tot vin in minte diverse povestioare in care imi iese in evidenta culoarea naturala a parului pe care incerc de vreo 6 ani sa o ascund...am realizat ca nu mai are niciun rost...asa ca revin la natural...data viitoarea macar voi avea o scuza.
Cat despre norocul asta al meu, mi-as dori sa nu mai profit asa de el...o sa se termine intr-o zi.

luni, 24 mai 2010

cocked, locked and ready to rock!


Cand am aflat ca vin Aerosmith sa cante in minunata noastra tara era sa fac accident. Eram in masina, pe Magheru, si am vazut afisul pe un stalp...si am trecut pe rosu...si era sa intru in masina din fata. Dar nu ar fi contat. Fericirea era atat de mare incat nu mai conta nimic.
Zilele astea mi-am revenit din soc(a durat ceva) si m-am gandit de ce imi plac asa mult...pentru ca intre mine si muzica lor e o legatura personala, mai intensa decat simplul fapt ca au piese geniale care pot sa aduca zambetul si pe buzele celui mai trist om sau pentru ca e o muzica atat de usoara incat nu se poate sa nu te prinda. In urma analizei mi-am amintit asta:
- cand am facut 18 ani imi doream masina. mi-am luat permisul pentru ca vroiam sa ascult "Crazy" in timp ce mergeam la drum lung...asta s-a intamplat...nu asa cum planuisem, dar eram pe autostrada in drum spre mare, Ioana era acolo, "Crazy" se auzea in boxe...Ioana a stricat distractia cu durerea ei de cap, dar asta e alta poveste
- inca nu am gasit persoana care sa merite "I don't wanna miss a thing"...e melodia mea pentru mine...
- o surpriza frumoasa cu urechi de iepuras pe melodia "Pink"
- casete furate de la fratele meu pe la 7-8 ani si derulat la nesfarsit "Jaded"...ma chinuiam groaznic sa pronunt, dar suna atat de bine
- mini-concerte date in fata oglinzii cu deodorantul pe post de microfon, si ma strambam groaznic la notele inalte(ca asa faceam si el)
Concluzia e ca pe 18 iunie voi fi acolo, si daca nu lesin sau mor in timpul concertului o sa scriu si despre.

Binele o duce rau in Romania!

As avea multe de spus, dar de fiecare data cand vad spotul imi pierd cuvintele...sunt totusi oameni care fac diferenta, care vor sa schimbe ceva, care an de an ajuta Binele sa creasca...incet si sigur. Pe 26 mai ii gasiti la Ateneul Roman, la festivitatea de acordare a premiilor Galei Societatii Civile.