luni, 24 mai 2010

cocked, locked and ready to rock!


Cand am aflat ca vin Aerosmith sa cante in minunata noastra tara era sa fac accident. Eram in masina, pe Magheru, si am vazut afisul pe un stalp...si am trecut pe rosu...si era sa intru in masina din fata. Dar nu ar fi contat. Fericirea era atat de mare incat nu mai conta nimic.
Zilele astea mi-am revenit din soc(a durat ceva) si m-am gandit de ce imi plac asa mult...pentru ca intre mine si muzica lor e o legatura personala, mai intensa decat simplul fapt ca au piese geniale care pot sa aduca zambetul si pe buzele celui mai trist om sau pentru ca e o muzica atat de usoara incat nu se poate sa nu te prinda. In urma analizei mi-am amintit asta:
- cand am facut 18 ani imi doream masina. mi-am luat permisul pentru ca vroiam sa ascult "Crazy" in timp ce mergeam la drum lung...asta s-a intamplat...nu asa cum planuisem, dar eram pe autostrada in drum spre mare, Ioana era acolo, "Crazy" se auzea in boxe...Ioana a stricat distractia cu durerea ei de cap, dar asta e alta poveste
- inca nu am gasit persoana care sa merite "I don't wanna miss a thing"...e melodia mea pentru mine...
- o surpriza frumoasa cu urechi de iepuras pe melodia "Pink"
- casete furate de la fratele meu pe la 7-8 ani si derulat la nesfarsit "Jaded"...ma chinuiam groaznic sa pronunt, dar suna atat de bine
- mini-concerte date in fata oglinzii cu deodorantul pe post de microfon, si ma strambam groaznic la notele inalte(ca asa faceam si el)
Concluzia e ca pe 18 iunie voi fi acolo, si daca nu lesin sau mor in timpul concertului o sa scriu si despre.

Un comentariu:

  1. ioana mereu strica distractia cu durerea ei de cap..
    ok, ok, (probabil ca) ne vedem pe 18, la romexpo!

    RăspundețiȘtergere