Sunt foarte norocoasa. Asta e clar. Primesc semne in fiecare zi. Trecand peste faptul ca am primit intership-ul mult visat, ca se tot amana proiectele pe care nu am timp sa le termin si ca, in general, primesc cam tot ce imi doresc fara sa cer, ieri mi s-a dovedit inca o data ca pe cat de blonda sunt, pe atat sunt de norocoasa.
Faptul ca sunt imprastiata nu mai e un secret pentru nimeni, desi incerc din rasputeri sa ascund asta si fac liste peste liste pentru a ma organiza. Ieri insa, am hotarat sa profit de vremea frumoasa si mi-am scos prietena la o plimbare cu bicicleta prin Hersastrau. Ea sta la Aviatorilor(vis-a-vis de televiziune), eu stau la parcul Carol, distanta e mare asa ca am bagat furia albastra(a mea bicicleta) in portbagajul celeilalte furii albastre (a mea masina) si am plecat spre casa prietenei. Parchez in fata blocului, scot furia albstra din portbagaj, inchid portbagaul si las cheile acolo...pe portbagaj adica. Si plec. Masina era bineinteles deschisa, dar nu mai conta din moment ce cheile erau acolo. Nu stiu daca mai are rost sa mentionez ca actele de la masina le tin in parasolar, un obicei tare prost de care trebuie sa ma dezvat. Dupa 2 ore de pedalat prin parc ma intorc la masina. Pe drum incep sa caut cheile, nu le gasesc, ma panichez...bag viteza si cand ajung langa masina observ cheile acolo unde le lasasem, pe portbagaj.
Ori sunt eu incredibil de norocoasa, ori in zonele cu staif ale capitalei nu se fura, cert e ca nu trebuie sa imi mai cada pe mana lucruri d-astea pretioase, gen masini, nu stiu sa le port de grija.
In timp ce scriu asta mi-am amintit ca acum vreo 3-4 ani am fost la Berlin si mi-am uitat intr-un magazin geanta cu pasapoartele(al meu si a lui) si banii si cheile de la casa unde stateam acolo. Cand am realizat(el, nu eu) ca lipseste geanta am alergat spre magazin...si ce sa vezi? ma astepta acolo pe raft unde o lasasem.
Si acum imi tot vin in minte diverse povestioare in care imi iese in evidenta culoarea naturala a parului pe care incerc de vreo 6 ani sa o ascund...am realizat ca nu mai are niciun rost...asa ca revin la natural...data viitoarea macar voi avea o scuza.
Cat despre norocul asta al meu, mi-as dori sa nu mai profit asa de el...o sa se termine intr-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu