Barbatii de esenta tare si eu

Au trecut mai bine de 3 saptamani de la petrecerea Stejar Strong organizata pe stadionul de rugby Arcul de Triumf si abia acum am binevoit sa scriu ceva despre eveniment. Si o sa zic foarte pe scurt flow-ul zilei: finala IRB Nations Cup, meci Romania - Italia A (primul meu meci de rugby), a castigat Romania, am luat locul II, a urmat petrecerea, 6 echipe, nenumarati rugby-isti, bere Stejar, Les Elephants Bizzares, bloggeri, lume multa si poza.

Nu stiu, dar invat

Acum ca am terminat sesiunea, am suficient timp liber sa ma ocup mai mult de mine, de ceea ce imi place. Prin urmare, mi-am analizat lipsurile si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa citesc mai mult despre cum sa scriu. Adica sa invat. Asa ca astept sfaturi, recomandari despre cum pot eu sa imi perfectionez scrisul, sa il fac mai cursiv si sa nu ma mai pierd in cuvinte atunci cand am prea multe de spus.
Primul pas l-am facut. La recomandarea lui Bogdan, am recitit Hemingway, cu alti ochi decat prima data cand am dat cu nasul de colectia lui de nuvele si povestiri. Incerc sa renunt la propozitiile kilometrice si la epitete inutile, dar am descoperit ca e greu sa scrii simplu. Fara fraze intortocheate, fara propozitii incidente. Trebuie sa fie ordine perfecta in cap, ca sa poti face asta. Eu sunt in procesul de curatenie.
Alte cunostiinte care imi lipsesc sunt cele de online. Am mai zis ca eu si tehnologia nu suntem asa buni prieteni, dar eu tot incerc. Prin urmare, dupa ce m-am rugat luni de zile de prieteni sa ma ajute cu blogul, sa ii dau o fata mai atragatoare, m-am descurcat singura via Google.
Cu toate astea, prietenul Dragos de la Republika, a vazut cat sunt de pierduta si s-a oferit sa ma mediteze la mediul online. Am promis ca fac o lista cu toate intrebarile si le parcurgem incet.
Asadar, la inceput de vacanta eu ma pun pe invatat...si o sa-mi placa.

P.S. In timp ce scriam asta, Dragos imi povestea ca el a scris azi despre sfecla. Cand nu face lucruri interactive, da sfaturi pe un site pentru slabit. Dupa o portie copioasa de ras, am realizat ca de fapt, discutia noastra se lega cu ceea ce scriam eu. In fiecare zi inveti ceva nou. Dragos a invatat azi despre efectele benefice ale sfeclei rosii pentru organism. :)

Cum i-am spus adio lui Johnny "The Stupid One" Claw

Nu imi asum credite pentru titlu, l-am preluat de la alxunder. E titlul invitatiei pe care am primit-o via Facebook la petrecerea de adio a prietenului Jon care paraseste tara pentru urmatoarele 4 luni. Ne paraseste pentru meleagurile americane, si promite ca se va intoarce. Noi totusi credem ca o data ce va respira aerul new-yorkez va uita de aceasta tara minunata.

Asadar, cu invidie si durere in suflet, sambata la pranz ne-am strans a la maison du China pentru petrecere. S-a incercat pe cat posibil sa se respecte flow-ul evenimentului, prin urmare s-a inceput cu un joc de COD, care ma depaseste total si ma plictiseste groaznic si s-a continua cu un gratar facut de Jon personal, gratar care s-a incheiat cu o baie cu furtunul pentru toti participantii.

Dragi baieti, tin sa va anunt ca Ioana chiar isi dorea sa puneti furtul pe ea, dar pentru ca nu e demn pentru o femeie sa faca asta, a asteptat cuminte sa fie luata pe sus. Trebuie sa recunosc ca daca era un pic mai cald afara mi-as fi dorit si eu acelasi lucru. Asa ca data viitoare, mai cu tupeu.

A urmat meciul de fotbal SUA - Anglia, in timpul caruia am adormit, dar am inteles ca nu am pierdut nimic special, si apoi filmul "WatchMen", care a reusit sa ma tina treaza mai mult decat mi-as fi dorit, ceea ce nu poate insemna decat ca e un film foarte bun. Regret ca nu am reusit sa vad vestita reprezentatie a lui Jon a monedei sutite, din pacate acesta a dat un show particular doar pentru baieti.

Astazi la ora 2 si jumate Jon a decolat spre America. Probabil ca la ora asta e inca in avion intreband stewardesa "Da' mai facem mult?Ajungem si noi azi?". Prietenii si familia ii vor duce dorul si il asteapta la convorbiri nocturne pe skype.

Fashion's dirty little secret

Si uite asa am primit eu o idee pentru licenta via traceless fret.

Sunt o norocoasa

Sunt foarte norocoasa. Asta e clar. Primesc semne in fiecare zi. Trecand peste faptul ca am primit intership-ul mult visat, ca se tot amana proiectele pe care nu am timp sa le termin si ca, in general, primesc cam tot ce imi doresc fara sa cer, ieri mi s-a dovedit inca o data ca pe cat de blonda sunt, pe atat sunt de norocoasa.

Faptul ca sunt imprastiata nu mai e un secret pentru nimeni, desi incerc din rasputeri sa ascund asta si fac liste peste liste pentru a ma organiza. Ieri insa, am hotarat sa profit de vremea frumoasa si mi-am scos prietena la o plimbare cu bicicleta prin Hersastrau. Ea sta la Aviatorilor(vis-a-vis de televiziune), eu stau la parcul Carol, distanta e mare asa ca am bagat furia albastra(a mea bicicleta) in portbagajul celeilalte furii albastre (a mea masina) si am plecat spre casa prietenei. Parchez in fata blocului, scot furia albstra din portbagaj, inchid portbagaul si las cheile acolo...pe portbagaj adica. Si plec. Masina era bineinteles deschisa, dar nu mai conta din moment ce cheile erau acolo. Nu stiu daca mai are rost sa mentionez ca actele de la masina le tin in parasolar, un obicei tare prost de care trebuie sa ma dezvat. Dupa 2 ore de pedalat prin parc ma intorc la masina. Pe drum incep sa caut cheile, nu le gasesc, ma panichez...bag viteza si cand ajung langa masina observ cheile acolo unde le lasasem, pe portbagaj.

Ori sunt eu incredibil de norocoasa, ori in zonele cu staif ale capitalei nu se fura, cert e ca nu trebuie sa imi mai cada pe mana lucruri d-astea pretioase, gen masini, nu stiu sa le port de grija.

In timp ce scriu asta mi-am amintit ca acum vreo 3-4 ani am fost la Berlin si mi-am uitat intr-un magazin geanta cu pasapoartele(al meu si a lui) si banii si cheile de la casa unde stateam acolo. Cand am realizat(el, nu eu) ca lipseste geanta am alergat spre magazin...si ce sa vezi? ma astepta acolo pe raft unde o lasasem.

Si acum imi tot vin in minte diverse povestioare in care imi iese in evidenta culoarea naturala a parului pe care incerc de vreo 6 ani sa o ascund...am realizat ca nu mai are niciun rost...asa ca revin la natural...data viitoarea macar voi avea o scuza.

Cat despre norocul asta al meu, mi-as dori sa nu mai profit asa de el...o sa se termine intr-o zi.

cocked, locked and ready to rock!

Cand am aflat ca vin Aerosmith sa cante in minunata noastra tara era sa fac accident. Eram in masina, pe Magheru, si am vazut afisul pe un stalp...si am trecut pe rosu...si era sa intru in masina din fata. Dar nu ar fi contat. Fericirea era atat de mare incat nu mai conta nimic.

Zilele astea mi-am revenit din soc(a durat ceva) si m-am gandit de ce imi plac asa mult...pentru ca intre mine si muzica lor e o legatura personala, mai intensa decat simplul fapt ca au piese geniale care pot sa aduca zambetul si pe buzele celui mai trist om sau pentru ca e o muzica atat de usoara incat nu se poate sa nu te prinda. In urma analizei mi-am amintit asta:

- cand am facut 18 ani imi doream masina. mi-am luat permisul pentru ca vroiam sa ascult "Crazy" in timp ce mergeam la drum lung...asta s-a intamplat...nu asa cum planuisem, dar eram pe autostrada in drum spre mare, Ioana era acolo, "Crazy" se auzea in boxe...Ioana a stricat distractia cu durerea ei de cap, dar asta e alta poveste

- inca nu am gasit persoana care sa merite "I don't wanna miss a thing"...e melodia mea pentru mine...

- o surpriza frumoasa cu urechi de iepuras pe melodia "Pink"

- casete furate de la fratele meu pe la 7-8 ani si derulat la nesfarsit "Jaded"...ma chinuiam groaznic sa pronunt, dar suna atat de bine

- mini-concerte date in fata oglinzii cu deodorantul pe post de microfon, si ma strambam groaznic la notele inalte(ca asa faceam si el)

Concluzia e ca pe 18 iunie voi fi acolo, si daca nu lesin sau mor in timpul concertului o sa scriu si despre.

Binele o duce rau in Romania!

As avea multe de spus, dar de fiecare data cand vad spotul imi pierd cuvintele...sunt totusi oameni care fac diferenta, care vor sa schimbe ceva, care an de an ajuta Binele sa creasca...incet si sigur. Pe 26 mai ii gasiti la Ateneul Roman, la festivitatea de acordare a premiilor Galei Societatii Civile.

Ioana

Ea e Ioana. Ioana e prietena mea. Ioana e puternica. Mai puternica decat mine. Ioana nu plange, nu e sentimentalista. Ioana a fost langa mine cand am plans. Mi-a intins o sticla de vin si a zis ca o sa treaca. Si a trecut. Ioana asculta muzica. Multa muzica. Felurita si de calitate. Ioana imi face cd-uri pentru masina. Eu nu am facut niciodata. Ioana stie. Ioana se imbraca frumos. Ii place moda. Ioana scria o carte despre viata designerilor. Oare ce s-a intamplat cu cartea aia? Ioana se distreaza. Traieste fiecare clipa. Ioana bea Salitos, nu ii place cidrul. Ioana pune sarea langa cartofi si mereu da pe ea cand mananca. Ioana se spala pe par cu 2 ora inainte sa iasa din casa. Nu pentru ca vrea, pentru ca are o mama grijulie. Ioana are cea mai amuzanta bunica. Bunica ei ma intreaba mereu daca Ioana fumeaza. Ioana joaca fusball. Joaca bine. Ioana nu raspunde la telefon, dar e mereu acolo cand ai nevoie. Ioana era sa nu intre in bac. Ioana a terminat cel mai bun liceu. Cu greu. Ioana nu merge la teatru. Nu e cool. Ioana a lucrat in Vama. 2 zile. Ioana intarzie. Mereu. Ioana iubeste. Ioana are o relatie frumoasa. Ioana nu se cearta. Ioana cumpara prea multe reviste. Ioana e dezordonata. Ioana citeste. Ioana imi recomanda carti bune. Ioana fumeaza mult. Ioana a facut bungee-jumping. Nu i-a fost frica. Ioana e departe. Si mi-e dor...

Avem locurile noastre. Avem amintirile noastre. Avem cafeaua de pe scarile Muzeului de Istorie si diminetile de sambata. Avem Gio si cea mai buna salata fara castraveti. Avem Hard Rock Cafe si ospatari draguti. Avem Rooms si sticle de vin. Avem Green Hours si dimineti fara scoala. Avem Expiratul si fugitul de acasa. Avem Petrom-ul de pe splai si jeleurile. Avem nopti nedormite si relatii pierdute. Avem 10 ani de prietenie. Avem 31 august 2004. Avem 2106 km intre noi.

O iubesc pe Ioana. Ioana stie. Noi nu ne spunem asta. Noi stim.

walk of shame

...cel mai umilitor drum e ala pe care il faci in dimineata/dupa-amiaza de dupa o noapte inmuiata in prea mult alcool, in speranta ca iti vei recupera masina, fara prea mari cautari.
E cel mai lung drum cu metroul/RATB-ul, picioarele sunt grele si abia tarasc corpul dupa ele, capul abia se mai tine pe umeri; o imagine de ansamblu mult mai putin draguta decat cea din seara de dinainte. Si stiai ca asta se va intampla, cunosti bine diminetile de dupa, dar n-ai putut sa te abtii, ca te simteai bine si era o atmosfera frumoasa...ah, ce nu-mi place mie sa ma ghidez dupa sentimentele de moment...Aveam chiar si un plan: vin cu masina, beau putin, stau putin, plec. Planul a esuat.

note to self: limita e 2.

Traim in www

Azi si maine, la Facultatea de Drept are loc PR AdFair, un targ de joburi si intershipuri pentru studenti, unde agentii de PR si publicitate isi prezinta activitatea, au loc conferinte si workshop-uri. Pe my lovely people ii gasiti la standul 9, alaturi de proiectele lor: AdPrint, Internetics si Gala Societatii Civile. Exista intership, exista voluntariat, exista joc...va asteptam.

Scopul acestui post este, de fapt, altul. Vreau sa povestesc despre o conferinta la care am participat. O conferinta despre social networking, si cat de importanta este prezenta in mediul online pentru un comunicator. Pana aici toate bune si frumoase, invatam lucruri noi.
Problema a fost, de fapt, speech-ul lui Bobby Voicu care m-a lovit de nu am stiut ce s-a intamplat cu mine. Ma regaseam in toate cuvintele lui, in toate exemplele de asa nu. Si nu, nu am poze cu mine in costum de baie la avatar, dar cuvintele lui m-au facut sa ma analizez si sa descopar urmatoarele:
- nu stiu sa imi argumentez parerile...din lene, din egoism, daca eu zic ca un lucru nu e bun, nu mai conteaza si de ce
- am frica de ridicol. asta e motivul pentru care am tinut ascuns blogul destul de mult timp, de frica acelor comentatori anonimi(aveam o parere prea buna despre mine, oricum nu ma citeste nimeni)
- vreau prea multe de la mine, si imi pierd naturaletea. in multele incercari anterioare de a tine un blog, am incercat subiecte de tot felul, unele mai "culturale" decat celelalte, si ma pierdeam in cuvinte si nu ma mai intelegeam nici eu...
- scuza "nu am timp" nu o mai cred nici eu. scriu destul de rar, pentru ca imi fac 10 formulari in cap si ma gandesc 3 zile ca intr-un final sa scriu tot ce imi trece prin cap, dar scuza mea ca nu am timp sa ma ocup

In urma celor sesizate, voi face urmatoarele schimbari:
- trebuie sa gasesc argumente la toate lucrurile pe care nu le suport, e o lista lunga, o sa o gandesc si revin cu ea
- trebuie sa gasesc argumente pentru toate lucrurile care imi plac, dar nu inteleg exact de ce, aici e o lista mai scurta, dar in principiu trebuie sa trec peste expresia la care tin atat de mult "nu ma intreba de ce, pur si simplu"
- promit ca imi voi face timp sa scriu mai des, nu e ca si cum as duce lipsa de subiecte
- si promit sa nu ma mai hazardez de lipsa de experienta/profesionalism, nimeni nu s-a nascut invatat si eu abia acum am inceput sa cresc
asa ca lasam complexele la o parte si ne concentram pe ce ne intereseaza... pe noi.

Concluzia zilei de azi a fost ca traim in lumea online-ului si trebuie sa facem parte din ea...o concluzie dureroasa pentru mine, care sunt destul de paralele cu noile tehnologii(chiar si cu alea vechi), dar in fiecare zi invatam si ne adaptam.

...si daca iti aduc o ciocolata, scrii si despre gargarita pe blog?

Despre gargarite...

Vreau sa raspund la o intrebare pe care am auzit-o de prea multe ori si sa justific numele blog-ului meu si de ce suna asa stupid si de ce pentru mine are sens.
Banuiesc ca deja s-a prins toata lumea ca am o pasiune pentru minunatele fiinte, dar o sa zic si de ce:
Pentru ca 4 ani de zile am fost roscata, asa ca ele si pentru ca cine zice ca blondele se distreaza cel mai bine, nu a cunoscut o roscata; pentru ca cea mai draga persoana mie ma alinta asa; pentru ca demult o gargarita a cunoscut un gandacel; pentru ca sunt delicate; pentru ca zboara; si pentru ca de mai bine de un an o gargarita ma insoteste la fiecare pas.
Si pentru ca am un zambet care ma salveaza mereu, sunt vesela; si pentru ca oricum viata e prea scurta ca sa lasi o zi sa treaca fara sa zambesti...

Lovely days

M-am gandit mult timp cum sa incep sa scriu post-ul asta, si asta pentru ca nu vreau sa ma repet. Dar o sa incep tot cu o scuza ca nu am mai scris de ceva timp si cu un memo pentru mine sa scriu mai des. Ca sa ma intelegeti si sa nu spuneti ca aberez aiurea o sa descriu ultima saptamana si numarati voi orele de somn...

De luni am inceput o relatie frumoasa cu niste oameni minunati. Some lovely people, actualy. Consider ca sunt unele momente care iti schimba si iti contureaza viata pentru totdeauna. Eh, asta mi s-a intamplat mie luni. Am primit posibilitatea sa ma alatur unei agentii la care visez de cand am auzit eu de termenul PR si inca nu stiam exact cu ce se mananca, si am 3 luni in care sa demonstrez ce pot. Si iubesc absolut tot legat de locul ala, si cand ajung acasa abia astept sa se faca dimineata sa ajung iar acolo si cand vorbesc despre asta(chiar si acum) am un zambet tampit pe fata. Asa ca o sa trec mai departe.

In fiecare zi am fost acolo. Si cum nu exista zile perfecte, ale mele au fost stricate de proiectele de la facultate. Pentru ca nu am nicio placere in a le face, s-au adunat toate pe ultima suta de metri si mi-au mancat nervii si noptile, dar de luni o sa scap si de asta.
Si pe langa toate astea, va prezint si Madvert!sers, un frumos cerc de publicitate, organizat de cei de la masteratul de publicitate din Universitatea Bucuresti si in care imi tot bag eu nasul de vreo 3 saptamani.

Astea toate adunate, minus prea multe ore de somn rezulta intr-o saptamana obositoare...si foarte frumoasa.

Si acum programul de week-end:

Sub sloganul "Steal Your Fashion from the Finest Designers", a avut loc JAFF, Just Another Fashion Fair azi, incepand cu ora 12 la gradina OAR(stada pictor Arthur Verona). Din pacate nu am reusit sa ajung si regret groaznic, asa ca nu pot sa dau prea multe detalii, dar gasiti aici.

La ora 3, pe treptele de la TNB a avut loc Lecturi Urbane. Cam 50 de oameni am stat pe scari si am citit timp de o ora. O initiativa frumoasa si un eveniment la care planuiesc sa tot particip.

Mai multe pe orasulciteste.ro

Si pentru programul de seara am 2 variante

Evenimentul a fost reprogramat, din cauza vremii, asa ca azi de la ora 21 s-a intamplat ceva frumos foc in Parcul Carol. 5000 de cutiute mici pline cu lumina, muzica frumoasa, expozitii de fotografii. Eu mi-am ales o banca si m-am bucurat de atmosfera.

Si o "interactiune jucausa cu muzica", asa cum se descrie Alexander Barck

Si pentru ca maine e duminica si trebuie sa dormim mai mult, pe seara recomand o plimbare la Institutul Cultural Roman.

Si acum ma culc, si promit ca o sa scriu mai des despre lucrurile frumoase care se tot intampla.

Stop!...si de la capat

Vreau zile mai lungi. De 30 de ore daca se poate, ca sa pot sa fac tot ce imi doresc. In ultima vreme asta a fost cea mai mare problema a mea. Lipsa timpului. Azi am hotarat sa las deoparte restul lucrurilor si sa ma mai ocup si de scris. Am cam neglijat blog-ul in ultima vreme si e chiar pacat pentru ca s-au intamplat atatea lucruri frumoase.

O sa incep cu cel mai frumos lucru: Conferintele NEWs Training.

Sambata dimineata o mana de oameni entuziasti si plini de creativitate s-au adunat la Casa de Cultura a Studentilor si sub atenta ghidare a lui Bogdan Theodor Olteanu au discutat si s-au jucat cu Guerilla PR. O tehnica de PR relativ noua in Romania, nonconformista, inovativa. Lucruri mari cu buget mic.

Poze si impresii gasiti aici


Tot sambata, 17 aprilie a avut loc Bike Walk, o initiativa Mai mult verde, sustinuta de Cicloteque.

La 4 si jumatate, la gura de pasaj de la Piata Presei, si-au dat intalnirea peste 300 de biciclisti, cu biciclete din dotare sau inchiriate.

"La Bikewalk s-a pedalat frumos si organizat si s-a zambit mult"...imi pare rau ca am ratat evenimentul, dar promit ca la editia a doua voi fi acolo.



Si am fost si la film...



Filmul de care am ramas placut impresionata a fost "Poker", de Sergiu Nicolaescu. Si cum altfel nu se putea, apare in film si Sergiu Nicolaescu. Pentru 3 secunde ce-i drept, dar e acolo.

Nu sunt fana a filmelor romanesti, mi se pare ca limba romana nu are sonoritatea pentru a crea un film bun, dar cu toate astea mi-a placut. Am ras cu lacrimi, asa cum nu credeam ca ma mai poate face sa rad un film. Mi-a placut Jojo (Catalina Grama), nu credeam ca sub parul blond se ascunde asa o comoara. A exagerat cu nuditatea, dar ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place.

Nu am citit crtici prea bune, dar eu zic ca merita incercat. E genul de film care impresioneaza fiecare persoana altfel. Un film plin de subtilitati, o societate pe cat de trista pe atat de amuzanta.



Pe Vladimir Gaitan si pe Valentin Teodosiu ii gasiti si la Teatrul de comedie in piesa din care s-a inspirat Sergiu Nicolaescu, semnata de Adrian Lusting si montata de Alexandru Tocilecu. N-am apucat sa vad piesa, dar e pe to-do list...cat mai curand.



Si cum in viata nu ai parte doar de lucruri bune, am vazut si un film prost. Sunt destul de subiectiva in acest subiect, pentru ca nu sunt fana a filmelor de actiune, dar asta parca prea a fost plin de clisee.



Clash of The Titans


Povestea e clasica. Oamenii ii supara pe zei, nu mai vor sa se supuna lor, zeii se supara, ameninta ca le distrug orasul, apare el, semi-zeu cu puteri supraomenesti(poate fi Neo, Frodo, Harry Potter, cine vrei tu) si ii salveaza pe toti. The end.



Ar fi trebuit sa ma impresioneze efectele speciale, dar nu au facut-o, ar fi trebui sa ma impresioneze povestea, dar nu a facut-o.









Si spre final ne relaxam cu o lectura usoara.






Funky Business - Jonas Ridderstrale si Kjell Nordstrom.



Prima carte de care am auzit cand am intrat la facultate, poate cea mai cunoscuta carte de business, o lectura usoara, placuta si cu multe consecinte.

Aflam despre " Noua Societate a Bunastarii - ...- seamana cu un produs de la IKEA: o primesti in pachete plate, ti-o montezi singur si, dupa cum poate ca ati observat, nu are instructiuni de asamblare.




Ca sa supravietuiesti si sa prosperi, trebuie sa te inarmezi cu cea mai eficienta arma letala: cunoasterea"






Tot ce trebuie sa stii despre PR - Anthony Davis



Nu sunt o fana a cartilor How to..., dar nici asta nu e genul acela de carte. Pare greu de crezut avand in vedere titlul, dar nu este. Ofera doar o perspectiva asupra PR-ului, raspunsuri la cele mai frecvente intrebari, raspunsuri obiective, anecdote din lumea reala. O carte care merita un loc pe noptiera, o carte la care te poti intoarce oricand pentru un raspuns.









In rest...bate la usa sesiunea, ma omoara proiectele din pre-sesiune, deja ma mandresc cu o restanta si as vrea sa opreasca cineva timpul asta...trebuie sa respir.

The Perfect Friday

Incep sa am zile din ce in ce mai frumoase si din ce in ce mai matinale. Ziua de azi a inceput cu o limonada in piata victoriei alaturi de cea mai buna prietena si a continuat cu o plimbare pe calea victoriei cu un scop sigur: piata revolutiei. Pe gardul muzeului de arta se afla lucrarile care au participat anul acesta la AdPrint. Am petrecut mai bine de o ora cu ochii in print-uri si la final mi-am ales campaniile favorite: Guiness si Rock im Wald. Recomand o plimbare print piata revolutiei sau pentru lenesi http://www.adprint.ro/

Urmatoarele orele le-am petrecut in noul meu loc preferat: libraria Carturesti. De fiecare data cand intru acolo intru intr-o transa si imi doresc sa cumpar tot si sa citesc tot. Sa citesc cu o viteza extraordinara astfel incat sa reusesc sa citesc tot ce imi doresc. Dupa nenumarate ore si

foarte multe variante de lectura, ma decid la 2 carti:

O carte despre care am auzit atat de multe incat a trebuit sa ma conving singura de adevar. Herta Muller a luat Premiul Nobel pentru literatura in 2009 si este romanca. Una stabilita in Germania. Cartea spune povestea perioadei comuniste, a dictaturii, a manipularii, a fricii. Nu pot sa ma pronunt, dar suna interesant.

A doua carte reprezinta inceputul meu in a citi carti in limba engleza. Tre sa perfectionez vocabularul. Fanny Hill or Memories of a woman of pleasure - titlul spune destule. O lectura usoara, asa ca pentru incepatori.

Am completat cumparaturile cu un ceai de migdale si martipan si am plecat acasa. Dupa 5 ore de curatenie frenetica si o baie lunga si relaxanta, ma pregatesc sa inchei ziua. Maine e o noua zi...

PRoud to ADVertise

Luni 29 martie – ziua de PR

10.00 – 11.40 Conferinta : PR-ul intre mister si definitie
Speakeri : Bogdan Theodor Olteanu – Head of PR Division at Millenium Communications;Mihaela Nicola – fondator The Group; Ileana Cecanu – PR Executive, HBO Romania.

12.00 – 13.40 Conferinta: ,,When you make average great, your dreams will become a reality”
Speakeri : Sorana Savu – Senior Partner la Premium Communication; Violeta Vijulie – Managing Director SENS, Atelier de Comunicare; Hortensia Nastase – Director Lowe PR.

14.00 – 16.00 Workshop: Comunicarea politica. PR-ul in politica romaneasca: minciuna sau arta?
Speakeri : Ana Maria Teodorescu – Lector universitar -Publicistica televiziune, Catedra de Presa, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii; Dumitru Bortun – Membru fondator al Asociatiei Romane a Profesionistilor in Relatii Publice ARRP; Bogdan Dospinescu – Asociatia Specialistilor in Comunicare Politica.

Marti 30 martie – ziua de ADVertising

10.00 – 11.40 Conferinta: How to break in advertising
Speakeri: Andrei Bălan – Ex-Strategic Planner la Leo Burnett, Antropolog; Bogdan Moraru-Senior Art Director, Propaganda; Laurențiu Semeniuc – Strategic Planner , 23

12.00 – 13.40 Conferinta: Breaking out the frame
Speakeri: Dan Şendroiu- Strategic Planner, Graffiti BBDO; Cătălin Dobre – Group Creative Director, McCann Erickson; Vlad Molico – Art Director, Saatchi & Saatchi

14.00 – 16.00 Workshop: Inside/Outside
Speakeri: Ștefan Stroe -Independent Strategist; Catalin Rusu – Creative Director &Managing Partner, Rusu+Bortun Brand Growers; Lorand Balint (Boti) – Om de marketing, GlobalAccount Director on Strauss Coffee BV, Associate Professor in the Romanian – Canadian MBA Program

Miercuri 31 martie – ziua de Debate

10.00 – 11.40 Puterea soft a PR-ului
Speakeri : Larisa Toader – Managing Director la Russenart Communications; Virgil Munteanu –Managing Partner Classic Brands;12.00 – 13.40 ADVertising : Moving from good to best. Best Campaigns
Speakeri: Ramona Bratu – MK Exec. Radio ZU; Iosif Simon-PR RADIO ZU

Intr-o casa veche, de pe strada Batistei, au avut loc anul acesta conferintele PRoud to ADVertise. Nu am reusit sa ajung decat la ziua 2, cea de advertising. A fost o atmosfera intima, prietenoasa, au vorbit oameni care au reusit sa se afirme in domeniul asta si am comentat impreuna ce s-a mai intamplat pe piata advertising-ului. Am invatat ce inseamna neconventional, am distrus niste mituri, am vazut niste campanii reusite, iar la final am creat un pic si noi, astia mici, am castigat, am luat un premiu. Per total a fost o zi plina, dar am adormit cu zambetul pe buze entuziasmata de ce va urma...

Earth Hour

Sambata seara a fost "Ora Pamantului", adica de la ora 20:30 am stins lumina. eu, tu, el si tot globul. a fost frumos sa vad cum atatea natiuni se implica in acest proiect, si nu mare mi-a fost mirarea sa observ ca draga noastra tara iar a ramas codasa. Nu numai ca romanii nu au stins lumina intre orele 20: 30 si 21:30, ba chiar s-a observat un consum marit de energie electrica. poate la anu....

1935

1935 - asta e numarul de pagini al trilogiei lui Stieg Larsson. Cele trei volume au aparut dupa moartea neasteptata a autorului in urma unui atac cardiac si au avut un succes extraordinar. Trebuie sa recunosc ca sunt abia la mijlocul volumului al doilea, asta dupa ce primul volum l-am devorat in doar cateva zile. Subiectul cartii e de actualitate: colaborari cu Mafia descoperite, ucigasi in serie, traditii obscure transmise in mod patologic de la generatie la generatie, secrete economice descoperite si multe alte lucruri care condimenteaza viata unui cetatean obisnuit in zilele noastre.

Nu va speriati de numarul de pagini, este o lectura usoara. Din punctul meu de vedere s-a pus prea mult accent pe descrieri inutile, dar subiectul este atat de fascinant incat merita.

Asadar, va recomand o carte care nu cere prea mult din punct de vedere intelectual, dar va

poate relaxa ca un film de actiune bun.

la final, gargarita va recomanda un album relaxant...Sade Soldier of love

ce ma inspira azi...

De curand au inceput sa se schimbe niste lucruri in viata mea...mai bine spus in mintea mea...O problema care pana acum nu mi-a dat batai de cap, anul asta ma macina rau. In fiecare an, dupa ziua mea, daca ma intreba cineva cati ani am...mai puneam un an la cei abia impliniti...nu ma intrebati de ce, poate vroiam sa fiu "mare"...de exemplu, cand am facut 18 ani, daca ma intreba cineva, ziceam 19...o chestie care mi-a intrat in reflex si pe care nu o realizam. Anul asta insa, situatia s-a schimbat. Am implinit 21 de ani si din instict, de fiecare data cand sunt intrebata spun 22. Si intr-o noapte, in timp ce stateam linistita in pat si admiram albul imaculat al peretilor am inceput sa ma gandesc la realizarile mele de pana la frumoasa varsta de 22 de ani. Mare greseala. In afara de cateva summer jobs, o afacere inceputa bine si terminata prost, o relatie esuata si un an de facultate cu rezultate mediocre nu am nimic. In schimb lista de "o sa fac..." e tare lunga. Nu pot sa explic ce panica m-a apucat si ce plans...ca viata trece pe langa mine si eu nu fac nimic. Si cu lacrimile curgand in barba am luat o decizie...voi schimba situatia!
Cum? fac in fiecare zi ceva...nu conteaza cat de important, dar tre sa fie util. In primul rand am renuntat la trezitul la ora 2 la pranz, pentru a lua micul dejun urmat de somnul de pranz...ma voi trezi de dimineata indiferent de planurile din ziua respectiva.
O alta problema...dezinteresul total pentru tehnologie. Traim intr-o lume a tehnologiilor, a online-ului si eu...eu nu sunt acolo...am lumea mea. Aseara i-am spus mamei..."mama, maine imi fac blog!"...si raspunsul m-a socat "pai cum, nu ai?...si eu am blog." M-a lovit atat de tare raspunsul ei incat iata-ma scriind primul meu post.
Si ca sa nu ziceti ca nu m-am tinut de cuvant, luni si marti am fost la BizCamp, conferinte si workshop-uri foarte interesante si motivante despre succesul in cariera si despre primii pasi in lumea corporate. O sa revin insa cu detalii despre asta intr-un post viitor.

si la final gargarita va inspira cu o carte fascinanta - Stieg Larsson Barbati care urasc femeile, primul volum din colectia millenium